Maria Dragomiroiu - Nu lasati pe drum parintii
Pe un drum batut de piatra
O maicuta suparata
Mergea în baston plângând
Vorbea singura oftând
O oprii si-o întreba-i
Maica ce suparari ai
Mergi pe drum posomorâta
Trista maica si-amarâta
Nu vezi pe-unde calci pamântul
Nici nu stiu unde ti-e gândul
Plângi ca n-ai pe nimenia
Ori ti-e traista-n spate grea
Stai un pic si te opreste
Maica si te hodineste
Vin la mine maica mea
Sa-mi povestesti viata ta
Mi-a murit mosul de mult
Si nu mai pot de urât
M-a mâncat singuratatea
E mai urâta ca moartea
La baiat eu nu pot sta
Ca nu ma vrea nora mea
M-am dus la fetele mele
Sa stau la una din ele
Dar nu m-a primit niciuna
De-aia maica plâng într-una
M-au alungat fara mila
Mai rau ca pe o straina
Daca as fi stat la ele
Le ajutam la treburele
M-as duce la casa mea
Dar nu pot sta singurea
Nu lasati pe drum parintii
Ca o sa va bata sfintii
Ajutatii dragii mei
Ca si voi veti fi ca ei
La un strain, la un câine
Tot îi dai un colt de pâine
Cum sa nu le dai speranta
La cei care ti-au dat viata
Mi-am luat drumuri pustii
Sunt uitata de copii
Plec maica unde-o vrea sfântul
Unde s-o sfârsi pamântul
Oi muri lânga un gard
Cu boceluta la cap
S-o îndura cineva
Sa ma-ngroape undeva
Cer atata daca are
Doar un muc de lumânare
Sa am lumina în groapa
Macar pe lumea ailalta
Sa ma-ngroape lânga-un gard
Si fara cruce la cap
Ca sa nu mai stie nimeni
C-am trecut si eu prin lume
Nu lasati pe drum parintii
Ca o sa va bata sfintii
Ajutati-i dragii mei
Ca si voi veti fi ca ei
La un strain, la un caine
Tot ii dai un colt de pâine
Cum sa nu le dai speranta
La cei care ti-au dat vïata
